Să vorbim despre falsitate

Să vorbim despre FALSITATE…

   Lipsa adevărului duce la falsitate. De fapt, a fi mereu cu ochii închişi fără să-ţi priveşti propria viaţă înseamnă să trăieşti în falsitate. Nici o altă fiinţă de pe pămînt nu este atît de falsă ca omul.

   Deși de multe ori încerc să nu văd, să nu aud, să nu observ, să mă prefac că nu știu, că nu sunt capabilă să recunosc falsitatea din cel mai discret om, totuşi, falsitatea se observă peste tot între oameni. Rar întîlneşti oameni deschişi care pur şi simplu te copleşesc cu prezenţa lor.

   O să fii de acord- caracterul se formează în timp modelîndu-se după sufletul tău,alegerea de a fi cea ce eşti e doar a ta,doar tu îţi construieşti caracterul prin sentimentele care te domina şi prin sistemul de valori pe care ţi-l alegi. Degeaba îţi afişezi zi de zi o mască plină de bunătate,ea e bună doar atunci cînd saluţi lumea pe stradă şi cînd cineva te cunoaşte de la distanţă. Cu cît te apropii mai mult de o persoană cu atît urîţenia sufletului te dă de gol, indiferent cît ai vrea să îţi, ţii ascunse defectele grave pe care tu le consideri calităţi. Ele vor ieşi şi îţi vor arăta cine eşti prin ochii celui de lîngă tine.

   Oamenii cu caractere false sunt cei care s-ar umilii, cred eu, în cel mai josnic mod pentru a realiza ceva, sunt cei care cerşesc iubire ajungînd la depravare pentru a o obţine ce îşi doresc, uitînd ce înseamnă mîndria şi onoarea, sunt cei care se linguşesc pentru cîţiva bănuţi în plus,sunt cei care zîmbesc parşiv cu mîna la gură cînd tu suferi, e cel de lîngă tine în care ai încredere iar el te minte senin.

   Paradoxul este că oamenii falşi  fug şi ei unii de alţii, căutînd alinarea perversă în oamenii buni şi naivi de care sunt dependenţi pentru satisfacţia sufletului.

   … da, oamenii mint. Mint mult și bine, zîmbind în timp ce sfărâmă încrederea celuilalt. Minciuna este o iluzie frumoasă, dar otrăvită; ca roua cerului, care își copleșește victima cu frumusețea sa și apoi o ucide, storcându-i viața picătură cu picătură drept răsplată pentru admirație. Roua cerului este crudă, dar astfel supraviețuiește; omul este crud doar pentru că astfel își mulțumește vanitatea.

   Oricît de mult am încerca să ascundem adevăratele noastre sentimente față de semenii noștri, într-un fel sau altul, ele oricum se vor descoperi! Nu degeaba se spune, că ochii sunt oglinda sufletului, ei ne trădează de cele mai multe ori cînd încercăm să ascundem ceva .

   Trăim într-o lume… tristă. Cred. Sau poate oamenii o întristează… Trăim într-o lume în care… oamenii uită. Uneori. Sau se fac că uită. Deseori… Trăim într-o lume în care… oamenilor nu le pasă. Uneori. Sau se fac că nu le pasă. Deseori. Trăim într-o lume în care… oamenii spun ușor ,,Nu doare”. Uneori. Sau se fac că nu simt că doare. Deseori … Fals? Nu. Ciudat? Oarecum. Real? Mereu….

   Falsul a devenit un instrument la modă, într-o societate lipsită de repere valorice reale… Vai și amar!