Despre omenesc

Trăim într-o lume searbădă, urâtă, fără surâs, fără gând irizant, fără Cer aducător de rod fertil, fără bunătatea ce sculptează viaţa demnă, umanizând faptele şi purtarea fiinţei, fără empatie, fără iubire şi fără orizont mănos. Suntem, mereu mai mult, tulburaţi şi angoasaţi, mereu grăbiţi şi iritaţi, mereu puşi pe harţă şi egoişti, transpiraţi şi nedelicaţi, mereu arţăgoşi şi injurioşi, mereu ţâfnoşi pe ,,situaţie”, pe guvern, pe vecini, pe părinţi, pe şefi, pe copii. Suntem plini – ochi de lehamite, doldora de ură şi repulsie, cinici ba chiar paranoici, nechibzuiţi şi dependenţi de televizorul, internetul ce ne spală şi netezeşte conştiincios mintea (multă-puţină, câtă este!), toate astea le ştim dar nu ne pasă.

   Care este rostul vieții? Unde duce această viață? Oare spre bogăția materială pe care omul se trudește atât să o agonisească?

   Este,  josnic şi reproșabil să treci cu nepăsare peste un surâs de copil pribeag, o privire duioasă şi tristă de mamă, să nu vezi, pur şi simplu să nu vezi, că a venit primăvara cu verdele tonic al ierbii, vara cu soarele şi ierburile, toamna cu roadele ei şi iarna cu alaiul molcom şi blând al fulgilor de nea, ce-ţi descreţesc fruntea .

   Bucuria vieţii, plăcerea nedisimulată de a trăi este mai energizantă decât ne putem închipui şi de aceea este starea normală a omului. G.Bacovia ne asigură că: ,,Viaţa e mai tare decât mizeriile ei”. Ciripesc la geam vestitorii primăverii, reverberaţia florilor ne îndeamnă la tihnă şi bucurii stenice, ne catalizează să redevenim normali, înzestraţi cu vlagă durabilă, direcţionată spre viaţă demn-trăită, afiliată frumosului şi binelui nu urâtului şi răului, zidirii şi construcţiei de autentice valori, nu demolării şi prăpădului: spre omenesc.

   Pentru a ne bucura de viață de a trăi din plin, acum, trebuie să învățăm (cei care încă nu realizează asta) să ne bucurăm de lucrurile simple – un somn liniștit, o mîncare binecuvîntată, un duș cald, o îmbrățișare a celui drag, un sărut nevinovat și sincer etc.

   Gândurile, starea lăuntrică, dorințele ne conduc viața. Așa cum ne sînt gândurile cu care ne îndeletnicim, așa ne este și viața. Dacă avem gânduri de pace, liniște, dragoste deplină, bunătate, virtute, curățenie, atunci și în noi va fi pace, căci toate gândurile bune  aduc pace lăuntrică, ce răzbate din noi. Dacă purtăm în noi gânduri rele, atunci se nimicește și pacea noastră lăuntrică.