Iubire virtuală

Seară… Tîrziu… Plictiseală…

    Conectează internetul și caută. Băiat, 20-25 ani, corp bine făcut, venit stabil, dorește să iasă la întîlnire cu o fată.               Caută…

   Așa încep de obicei multe din poveștile mai mult sau mai puțin romantice. Din curiozitate? De plictiseală? Tocmai fusese dezamagită de ex-ul? De răzbunare? Că este  ,,la modă”? Nevoia de atenție? Ce ne determină să petrecem ore în șir căutînd dragostea perfectă pe rețelele de socializare? ,,CAUTĂ ȘI VEI GĂSI, CERE ȘI ȘI SE VA DA!”  spune un verset. Să fie acesta motivația acțiunilor noastre?

   În mai puțin de zece ani, site-urile de socializare au devenit unul dintre primele spații spre care își întorc privirile celibatarii care vor să pună capăt singurătății. Dar putem oare vorbi despre o dragoste născută pe internet?

   Internetul a devenit o bază de date foarte complexă și o alternativă extrem de rapidă în selectarea unui partener, pretextul perfect pentru a încerca experiențe noi, persoane noi, relații si evenimente cărora ne putem adapta extrem de rapid. Azi, avem la dispoziție o serie de rețele de socializare care ne pun la dispoziție o sumedenie de potențiali parteneri virtuali, fără a ne solicita prea mult din punct de vedere al consumului emoțional sau de timp. Într-o lume tot mai informatizată, dependentă de constrîngerile de timp, relațiile care debutează în spațiul virtual cîștigă tot mai mult teren în detrimentul relațiilor începute în plan social. Comportamentul oamenilor devine tot mai robotizat, orientat către alegeri tot mai facile, iar timpul devine o variabilă tot mai prețioasă, influențîndu-ne comportamentul în general.

   Specialiştii cred că dragostea pe net poate fi benefică sau nocivă, în funcţie de ce urmează acestei „întâlniri virtuale”. Dacă partenerii se vor găsi compatibili în urma unei întâlniri în „real life”, lucrurile nu vor putea să evolueze decât în sensul pozitiv. Dacă, însă, totul se limitează la o relaţie virtuală, efectul este nociv. Nu doar pentru faptul că persoana va suferi o dezamăgire, ci pentru că există posibilitatea să se retragă şi să trăiască într-o lume ireală şi ideală, cu o imagine eronată despre partenerul virtual.

     Spre altceva vreau să ajung însă. Nu vreau să mă refer la opiniile speciliștilor, la avantaje și dezavantaje ori la faptul că există sau nu dragoste pe internet. Dar oare e normal oare să îți petreci timpul într-o căutare obsesivă a unui iubit/iubită, mizînd orb pe sinceritatea acestuia și intențiile bune ale lui/ei? Ni se adeverește riscul la care ne expunem emoțional și fizic?