Fiecare din noi este un cimitir de vise irealizate

Suntem ceea ce spunem că suntem. Case, copii, poza, cărţi, amintiri, albume, tristeţi, neîncredere, miracole- toate trec prin viaţa noastră şi de toate ne leagă vise. Însăşi omul e un vis care îmbină în sine atît elemente de basm cît şi de coşmar. Este un cimitir de vise- vise irealizate şi îngropate adînc în inimă şi cuget. Trăim într-o societate meschină, nedreaptă şi preferăm să credem să cauza faptului că am pierdut puterea de a visa vine anume din aceste considerente. Îngropăm vise, distrugem speranţe şi încetul cu încetul devenim un cimitir în care ne-am rătăcit şi de unde nu putem evada. Puţini sunt cei care luptă pentru realizarea viselor, majoritatea oamenilor ascunzîndu-se de dorinţe, speranţe, năzuiri, idealuri.

Urile, deznădejdile, patima se succedă neîntrerupt, fără nici o clipă de linişte. Nu ştim ce să alegem, cum să ne deschidem sufletul şi să tindem spre un vis frumos realizat. Suntem prea slabi ca să frugim de rău dar şi prea nenorociţi ca să rămînem să-l înfruntăm şi de asta alegem să ucidem cele mai ascunse vise şi dorinţe.

Sufletul nostru este ca o pasăre, una divină şi sacră care poate zbura în infinit şi poate împlini vise dacă poartă cu ea credinţa.

Trăim un vis, unul din care nu ne trezim de ani de zile. De ce să nu îl creăm şi să îl colorăm cu sentimentele noastre? Principalul nostru vis este viaţa! Acest vis nicidecum nu poate fi ignorat şi nu poate rămîne irealizat căci noi suntem stăpînii visului nostru!