Adolescenţa

Atunci cînd Dumnezeu mi-a dăruit o bucăţică de viaţă  am făcut cadou lumii primul meu surîs. Naivă şi inocentă, în candoarea acestui zîmbet mi-am început „aventura” mea în această lume pe care o concepeam ca  un spaţiu de poveste : miraculos şi atît de interesant. Cum nu aveam viză de reşedinţă şi nici loc de trai, evident, a trebuit să închiriez şi eu ceva. Prima gazdă, Copilăria, nu a cerut un preţ mare pentru locuirea mea în împărăţia ei. Pentru 12 ani plini de năzbîtii, şotii, fericire, zîmbete, jucării şi multe multe dulciuri, mi-am luat anganjamentul ca,plecînd la altă gazdă, să nu uit deprinderile primite aici. Mi se părea extrem de simplu... Dar nu a fost să fie...

Păşind plină de voioşie prima treaptă şi nereuşind nici măcar să observ ce nou îmi aduce noul tărîm necunoscut, am fost surprinsă să realizez că inocenţa,nepăsarea şi candoarea dispăruseră undeva,iar în locul lor m-am pomenit faţă în faţă cu marile dileme existenţiale,nesiguranţa şi micile drame care mă urmăreau la orice pas. Era adolescenţa! Adolescenţa cu lecţiile ei dure de viaţă,care nu ne cruţă de cele mai profunde întrebări care ne chinuie zi de zi, ea ,care mereu ne pune faţă-n faţă cu propriul eu încercînd să ne tachineze cu întrebări de tipul: cine sîntem cu adevărat, ce preţ au oamenii şi lucrurile care ne înconjoară,ce idealuri urmează să realizăm în viaţă,etc,etc,etc.....

De cele mai multe ori adolescenţa e caracterizată ca vîrsta celor mai frumoşi ani,vîrsta romantismului,a descoperirilor fenomenale ş.a.m.d.

Dar,fiţi de acord cu ideea  că adolescenţa presupune şi multe greşeli, care, fie din încăpăţînare, fie din ignoranţă ne marchează existenţa pentru totdeauna...E perioada cînd  trebuie să luăm cele mai importante hotărîri ce vizează inevitabil viitorul nostru.O!Această  vîrstă de aur care ne oferă fericirea primei iubiri,această vîrstă a marilor realizări care ne aruncă pe cele mai înnalte culmi,oferindu-ne iluzia că lumea e la picioarele noastre... În astfel de momente  am înţelegi că pentru tine  totul este posibil. De ce nu? Nu-ţi este teamă de eşec, deoarece ai certitudine că ai  toată viaţa înainte s-o iei de la capăt şi chiar să ţinteşti  mai sus, înfruntînd realitatea.

Viitorul pentru noi,adolescenţii, are o culoarea deosebită. Este roz. Obstacolele sunt mari, dar le vom doborî cu un singur deget căci sîntem optimişti. Ne vedem împliniţi, ne visăm preşedinţi. Ne visăm familia pe care ne-o vom întemeia la maturitate. Toată lumea visează lucruri cu, sau fără sens, şi numai noi, adolescenţii, avem partea  a  noastră de lume.

Suntem adolescenţi şi suntem îndrăgostiţi de vis, şi în vis avem grijă cu ce ne îmbrăcăm înainte de culcare pentru că nu vom şti niciodată cu cine ne vom întîlni în visele noastre. Suntem, aşa cum spunea Octavian Paler „fericiţii care dorm fără să se teamă de vise”, dar,totodată, suntem suficient de maturi ca să aducem visele în realitate.

Acum patru zile, i-am mulţumit adolescenţei pentru că mi-a lăsat cu chirie cheia de la uşa palatului ei, şi mi-am luat rămas bun de la ea.Acum ea devine încetul cu încetul amintire – o amintire ce oscilează între extreme :vîrsta marilor elanuri,dar şi o vîrstă ingrată,vîrsta crizelor,anxietăţii,a nesiguranţei şi insatisfacţiei,cu tot ce are ea ca strălucire,dar şi artificiu...

Dar, totuşi,adolescenţa a rămas pentru mine cea mai frumoasa perioada din viaţă, cea mai plină de nelinişti, izvorîtă din întrebările care îşi caută răspunsul, cel puţin echilibrată din punct de vedere emoţional din cauza necunoaşterii locului pe care îl are adolescentul în societate şi în univers şi totuşi intensă de a se lansa într-o viaţă raţională şi armonioasă.

Pentru mine, la fel ca şi pentru fiecare din voi, cred, adolescenţa a fost acea paletă de sentimente cu care ne-am jucat fiecare din noi la un moment dat şi în care fiecare ar dori să se reîntoarcă pentru a mai simţi încă o dată emoţiile vîrstei.

Nu e uşor să fii adolescent, dar nimic nu poate înlocui magia acestor ani, felul în care percepi lucrurile, întrebările care te macină şi a căror răspunsuri le găseşti a doua zi dimineaţa sau niciodată.

 Şi la final cred că totuşi mă simt pregătită să dau o definiţie a adolescenţei: iubire intensă adunată cu gelozie, teama de nou, ambiţie, speranţă şi încredere, toate înmulţite cu un număr de ani(depinde de graba fiecăruia de a intra în viaţă).